- contíguu
- adj. m. (sil. -gu-u), pl. contígui; f. sg. contíguã (sil. -gu-ã), pl. contígue (sil. -gu-e)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
contíguu
Look at other dictionaries:
contiguu — CONTÍGUU, UĂ, contigui, ue, adj. (livr.) Care se leagă, se înrudeşte, se uneşte cu ceva, care are elemente apropiate, comune cu altceva. [pr.: gu u] – Din fr. contigu, lat. contiguus. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONTÍGUU adj.… … Dicționar Român
contiguitate — CONTIGUITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spaţială şi temporală. [pr.: gu i ] – Din fr. contiguïté. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 contiguitáte s. f. (sil. gu i ), g. d. art.… … Dicționar Român
adiacent — ADIACÉNT, Ă, adiacenţi, te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. 2. Care se înrudeşte, se învecinează. [pr.: di a ] – Din fr. adjacent, lat.… … Dicționar Român
contiguo — con·tì·gu·o agg. 1. CO che è tanto vicino da essere in contatto: la sua proprietà è contigua alla mia, il bagno è contiguo alla camera Sinonimi: adiacente, attiguo, circostante, confinante, limitrofo. Contrari: distante, lontano, staccato. 2. BU… … Dizionario italiano
conex — CONÉX, Ă, conecşi, xe, adj. Care se găseşte în legătură cu ceva, care însoţeşte ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98 conéx adj. m., pl. conécşi; f … Dicționar Român
